Read synchronized with  English  Russian  Spanisch 
Print si cersetor.  Mark Twain
Capitolul 9. Serbarea nautică
< Prev. Chapter  |  Next Chapter >
Font: 

La orele nouă seara, imensa faţadă a palatului care dă spre fluviu scânteia de lumini.

Fluviul chiar, atât pe cât vederea putea cuprinde în direcţia oraşului, era acoperit de vase de plăcere, toate împodobite cu lanterne şi culori, legănate vesel de talazuri, ceea ce îl făcea să se asemene cu o imensă grădină luminoasă de flori, tulburată, blând, de briza estivală. Peronul cel mare, de piatră, ale cărui trepte coborau până la nivelul apei, atât de larg cât să înghesui pe el toată armata unui principat german, prezenta un tablou demn de văzut cu şiragurile sale de halebardieri regali în armură strălucitoare şi nenumăraţi servitori în costume sclipitoare care se duceau şi veneau, urcau şi coborau în graba preparativelor.

Deodată, la un ordin, toate creaturile vii dispărură de pe trepte, aerul deveni greu de tăcerea aşteptării.

Atât cât ochiul putea străbate, se vedeau miile de oameni, care, în picioare, pe vase, adăpostind ochii de lumina lanternelor şi a torţelor, priveau fix spre palat.

Un şir de patruzeci-cincizeci de bărci de gală, alunecau spre peron. Aproape în întregime aurite, prorele şi pupele lor erau sculptate cu multă artă. Unele erau împodobite cu steaguri şi flamuri, altele cu postav de fir de aur şi cu tapiserii pe care erau brodate armorii; altele cu drapele garnisite cu numeroşi clopoţei de argint care îngânau o muzică veselă când briza îi mişca; altele şi mai măreţe, aparţinând seniorilor suitei prinţului, erau garnisite în părti în mod pitoresc, cu scuturi bla-zonate, armele proprietarilor lor.

Fiecare barcă de gală, era remorcată de o.altă barcă, ce, în afară de vâslaşi, purta un mare număr de soldaţi cu căşti strălucitoare şi o companie de muzicanţi.

Avangarda cortegiului, o trupă de halebardieri, se arătă acum în poarta cea mare. Aceştia erau îmbrăcaţi în mare-ţinută, cu pantaloni vărgaţi cu negru şi brun, cu tunici scurte de postav roşu închis şi albastru, pe care în faţă şi în spate, era brodat blazonul prinţului: trei pene. Pe cap, purtau toce de catifea cu un trandafir de argint la o parte. Codaşii halebarzilor, erau băgaţi, parcă în cutii de catifea cărămizie fixată în cuie aurite şi împodobită cu ciucuri de aur.

Halebardierii se aranjară pe două rânduri lungi, la dreapta şi la stânga, începând de la poarta palatului şi sfârşindu-se în marginea apei. Un covor gros; jumătate postav, jumătate catifea, fu desfăşurat şi întins între ei de servitorii care purtau livreaua prinţului.

Când fură gata cu totul, o sonerie de trompete răsună în interiorul palatului. Muzicanţii de pe fluviu, răspunseră şi doi aprozi ţinând o baghetă albă, ieşiră cu pas lent şi majestuos. Erau.urmaţi de un ofiţer, care ducea masa cetăţenească. După el venea purtătorul săbiei oraşului, sergenţii de gardă în uniforma lor completă, cu insigne pe mâneci; apoi primul crainic de arme în cămaşă de zale, mai mulţi cavaleri ai ordinului Bain, cu mânecile lor împodobite în dantele albe, aghio-tantii lor, judecătorii în robe de materie stacojie, cu coafura lor specială; lordul Mare Cancelar al Angliei în robă de stofă stacojie, deschisă în faţă şi mărginită de petit-gris; o deputaţiune de consilieri municipali în mantale stacojii; somităţile diferitelor corpuri ale cetăţii în costumele lor de gală. Veneau apoi, doisprezece nobili francezi îmbrăcaţi admirabil în tunici de damasc alb brodat cu aur, în manteluţe de catifea cărămizie dublată cu tafta violetă şi cu pantaloni scurţi de culoare roz-albă. Ei, luară loc în partea de jos a peronului. Făceau parte din suita ambasadorului Franţei. Doisprezece cavaleri din suita ambasadorului Spaniei, îmbrăcaţi în catifea neagră, fără nici o podoabă, îi urmau.

După ei, veneau mai mulţi membri ai înaltei no-bleţi engleze, cu oamenii lor.

O nouă sonerie de trompete răsună în interior şi, în uşă, apăru unchiul prinţului, viitorul duce de Somerset. El purta o jachetă de ţesătură în aur cromat şi un mantou de satin, purpură, împodobit cu flori de aur şi cu arabescuri de fir de argint.

Se întoarse, scoase toca de pene, făcu o reverenţă adâncă şi începu să coboare de-a-ndăratelea, înclinân-du-se ia flecare treaptă. Trompetele sunară pentru a treia oară şi se auziră cuvintele acestea:

„Loc celui mai mare şi mai puternic Lord, Edu-ard, Prinţ de Galles!" Pe creasta zidurilor palatului, limbi de flăcări roşii se aprinseră cu o explozie de tunet. Lumea îngrămădită pe fluviu, scoase o zgomotoasă urare de bun-venit şi Tom Canty, cauza şi eroul acestei sărbători, se opri un moment în văzul tuturor şi înclină uşor capul lui princiar

Era îmbrăcat, somptuos, într-o tunică de satin alb cu plastron de purpură semănat de diamante şi mărginit de hermină. Pe deasupra, purta o manteluţă de brocard alb, garnisită cu trei pene, căptuşită cu satin albastru, semănată cu perle şi pietre preţioase şi susţinută cu o agrafa de briliante.

La gâtul lui atârna ordinul „ Jaretierei" şi mai multe ordine străine şi când lumina cădea pe el, pietrele scân-teiau, focuri orbitoare.

O, Tom Canty! Născut într-o cocioabă, crescut în băltoacele Londrei, obişnuit cu zdrenţele, cu murdăria, cu mizeria, ce spectacol.