Read synchronized with  English  Russian  Spanisch 
Print si cersetor.  Mark Twain
Capitolul 24. Evadarea prinţului
< Prev. Chapter  |  Next Chapter >
Font: 

Scurta zi de iarnă era pe sfârşite. Pe străzi nu se vedeau decât câţiva trecători, foarte rari, care îşi iuţeau paşii cu mimica oamenilor preocupaţi în mod unic de a termina cât mai repede ceea ce aveau de făcut şi să ajungă acasă unde să stea la adăpost de vântul care începuse să bată şi de noaptea care venea.

Nu se uitau nici la dreapta nici la stânga şi nu dădeau nici o atenţie eroilor noştri ce păreau a nu se vedea nici ei între ei. Eduard al VI-lea se întreba cu mirare dacă spectacolul ce dă un rege care merge la închisoare, întâlnise vreodată asemenea indiferenţă, în sfârşit, poliţaiul ajunse în piaţa complet goală şi începu s-o traverseze. Când fu în mijlocul pieţei, Hendon îi puse mâinile pe braţ şi îi zise încet:

Opriţi-vă un moment, domnul meu. Aici nu ne poate auzi nimeni şi aş dori să vă spun o vorbă.

Datoria mea îmi interzice, domnule. Vă rog să nu mă inoportunaţi... ne apucă noaptea.

Totuşi, aşteptaţi căci afacerea vă priveşte înot- aproape. Intoarceti-vă un moment, faceţi-vă a nu vedea nimic şi lăsaţi acest sărman băiat să scape.

îmi faci o asemenea propunere! Te arestez...

Nu. Nu aşa repede. Luati seama să nu comiteri o eroare nebună... apoi, coborând şi mai mult vocea, şopti la urechea omului.

Porcul pe care 1-ai cumpărat cu opt pence, poa te să te coste capul, omule!

Sărmanul poliţai, cu totul surprins, nu putu scoate, deodată nici o vorbă; apoi, regăsindu-şi vocea, începu să fanfaroneze şi să ameninţe. Dar Hendon era liniştit şi aşteptă cu răbdare până ce poliţaiul nu va mai avea răsuflare.

Atunci, reluă el: . '

— Am o slăbiciune pentru dumneavoastră prie tene, şi nu vă vreau răul. Ascultaţi... Am înţeles tot fără să pierd o vorbă. Vă voi face dovada.

Şi, repetă vorbă cu vorbă conversaţia poliţaiului cu femeia, în hol şi termină:

— Vedeti că e exact. Aş putea, deci, s-o repet în faţa judecătorului şi ocazia s-ar prezenta.

Pentru un moment, omul rămase mut de teamă şi de groază; apoi luă totul în bătaie de joc şi zise cu un zâmbet silit:

O afacere de care cu drept cuvânt trebuie să râzi. Am speriat femeia numai ca să mă distrez1.

Şi, tot de distracţie i-ati luat purcelul?

Omul răspunse supărat:

Nimic mai mult, domnul meu. Vă repet că a fost o glumă.

/\

— încep să vă cred, zise Hendon cu un ton pe jumă tate batjocoritor, pe jumătate convins. Dar aşteptaţi-mă un moment, numai timpul cât să alerg la Senioria Sa să-1 întreb, căci fără discuţie, este un om foarte cunos cător în materie de legi, dacă este o glumă sau...

Şi, se pregăti să plece. Poliţaiul era nehotărât; dădea din mâini şi din picioare, bombăni o înjurătura sau două, apoi strigă:

Aşteaptă, aşteaptă, dragă domnule, aşteaptă puţin! Judecătorul... Ce, el nu înţelege gluma! Vino, vom discuta... Ei, ce! Cazul meu pare încurcat. Şi toate acestea pentru o nevinovată şi stupidă glumă. Eu sunt tată de familie şi, nevastă-mea şi copiii mei... Fi raţio nal, dragul meu domn: ce vrei de la mine?

Numai să fiţi orb, mut şi paralitic pe timpul cât numeri până la o sută de mii, — răspunse Hendon cu tonul omului care cere o favoare raţională şi minimă.

Sunt pierdut! exclamă poliţaiul disperat. Ah! Domnule, fiţi raţional; examinaţi lucrurile sub toate as pectele şi veţi vedea că era o simplă glumă, că în mod manifest, şi fără aviz nu era decât atât.

Şi chiar dacă ar fi stabilit că nu e o simplă glumă, greşeala e aşa de mică încât, cea mai grea penalitate pe care ar comporta-o ar fi 6 reprimare şi un avertisment al judecătorului.

Hendon îi răspunse cu o gravitate care îngheţă aerul în jurul lui:

Această glumă poartă un nume în lege, îl cu noaşteţi?

Nu. Din întâmplare n-am fost raţional. Nici n-am visat că asta ar avea un nume... Ah! Cerule drept, cre deam că este un caraghioslâc...

Da, asta are un nume. în lege, această crimă se enunţă: Non compos mentis lex talionis sei transit glo ria mundi.

Ah, Doamne!

Crimă pedepsită cu moartea.

Dumnezeu să aibă milă de mine, păcătosul!

Profitând de greşeala unuia, pentru a-1 tine la cheremul dumneavoastră ati plătit cu o bagatelă un lucru preţuind mai mult de treisprezece pence şi jumătate. Aceasta în prevederile legii constituie crima de fraudă, din partea autorităţii, comisă asupra cetăţeanului, complicitate la înşelăciune, călcarea datoriei, ad hominem expurgatis în stătu quo, crimă pedepsită cu moartea prin ştreang, fără despăgubiri, fără comutaţie sau beneficiu de slujbă religioasă.

Sprijiniţi-mă, sprijiniţi-mă, bunul meu domn, picioarele mi se încovoaie! Fiţi generos... Scăpaţi-mă de această sentinţă şi mă voi întoarce cu spatele facân- du-mă că n-am văzut nimic din ce se va petrece.

Bun. Iată că deveniţi raţional. Şi veţi da înapoi purcelul?

Da, da, vă promit şi, niciodată nu mă voi mai atinge de un altul chiar dacă cerul mi 1-ar trimite şi ar hanghelul mi 1-ar aduce. Plecaţi. Eu sunt orb, pentru dragostea de dumneavoastră. Nu voi vedea nimic. Voi spune că mi-aţi smuls cu forţa prizonierul din mâinile mele. Uşa este veche şi viermănoasă, o voi desfunda eu însumi între miezul nopţii şi răsăritul soarelui.

— înţeles suflet bun şi nimic rău nu va ieşi de aici. Judecătorul era plin de compătimire pentru acest

sărman băiat şi pentru această evadare, n-o să verse lacrimi şi nici n-o să spargă oasele temnicerului.